În perioada aceasta rece din an foarte mulți ne confruntăm cu răceli, bronșite, laringite sau faringite. Sunt inflamații care ne lasă obosiți, ne consumă energie vitală și din care, depinzând de sistemul imunitar, ne revenim mai ușor sau mai greu. De aceea vin către voi cu puțină înțelepciune ancestrală, din tolba cu leacuri a strămoșilor. Cu toate astea, țin să vă recomand vizita la un medic specialist și respectarea rețetelor sau indicațiile primite, îndeosebi dacă aveți un diagnostic clar. Ceaiurile, remediile naturale sau tincturile vin ca o completare a tratamentului primit de la medic. Și ca prevenție, în unele cazuri.
Podbalul – Tussilago farfara
Mai este denumit și bruscăniș, brustan, brustur – alb, brustur de râu, cenușoară, podbeal, gălbinele, gușa – găinii, limba – vecinei, lăpoșel sau papalungă. Atunci când câmpiile și povârnișurile noastre nu au încă nici un pic de verdeață de primăvară, iar ochiul de-abia dacă recunoaște câte o umflătură foarte timidă de mâțișor de salcie, podbalul este primul care-și scoate la lumină potirele galbene.
Pe soluri umede, povârnișuri pleșuve, cariere de pietriș, pământ înțelenit, ogoare părăginite și grohotișuri de pantă se găsesc perne întregi de flori de podbal, care apar din pământ cu mult înaintea frunzelor. La ele își caută albinele și alte insecte prima lor hrană. Podbalului îi priește numai pământul argilos, lutos. Sunt primele flori pe care le putem culege pentru provizia de iarnă. Datorită proprietăților lor expectorante și antiinflamatorii, le putem folosi cu mare succes ca remedii naturale pentru tuse. Ajută în tratamentul pentru bronșită, laringită, faringită, astm bronșic și pleurezie. Cei cu tuse rebelă și răgușeală chinuitoare pot bea de mai multe ori pe zi ceai fierbinte de podbal amestecat cu miere.
Mai târziu, în luna mai, când apar și frunzele lânoase, verzi sus și alb – argintii pe partea de jos, le utilizăm, din cauza conținutului bogat în vitamina C, ca verdeață pentru supă și salată de primăvară. Întrucât frunzele conțin mai multe substanțe active decât florile, sunt culese și pentru a se folosi un amestec de flori și frunze la prepararea ceaiului.
Comprese de Podbal
Frunzele sale proaspete și spălate, puse pe piept ca un terci, în comprese, ajută în orice boală grea de plămâni sau inflamații ale căilor respiratorii. Compresele cu infuzie concentrată de frunze de podbal sunt excelente ca remedii naturale pentru tuse.
La fel și vaporii de podbal, atât la flori cât și la frunze. Acești vapori pot fi inhalați de mai multe ori pe zi în cazul bronșitelor cronice cu accese dese și în cazul tusei. În cel mai scurt timp veți simți o mare ușurare.
Siropul de Podbal
Se găsește inclusiv în comerț dar ni-l putem fabrica din frunze de podbal dacă avem acces la ele. Se dovedește a fi bun în bronșite și alte afecțiuni pulmonare. Într-o oală de lut sau un borcan de murături se introduc alternativ un strat de frunze de podal și un strat de zahăr nerafinat, se lasă să se așeze și se umple până ce nu mai este loc în vas. Apoi se leagă cu 2 -3 straturi de celofan și se pune în grădină, la loc ferit, într-o gaură făcută în pământ. Se așază o scândură deasupra și se acoperă cu pământ. Căldura constantă stârnește un proces de fermentație. După 8 săptămâni se dezgroapă oala sau borcanul, iar siropul de podbal obținut, se pune pe foc și se dă în 1 – 2 clocote. După ce se răcește este pus în sticle mici, cu gâtul lat. Acest sirop este mijlocul nostru de apărare în timpul iernii și al epidemiilor de gripă. Se ia cu lingurița.
Ceaiuri remedii naturale pentru tuse
Un ceai foarte bun, expectorant: amestecați flori și frunze de podbal, flori de lumânărică, cuscrișor sau mierea – ursului sau plumânărică, și frunze de pătlagină – îngustă, în părți egale. Din acest amestec de plante se pun 2 lingurițe la un sfert de litru de apă și se opăresc. Se bea zilnic, cald, înghițitură cu înghițitură, îndulcit cu miere.
Dacă tot am menționat Pătlagina – îngustă, alături de cimbru sunt remedii naturale pentru tuse. Se poate face un ceai din părți egale, frunze de pătlagină îngustă și frunze de cimbru, cu o jumătate de lămâie. După un minut sau două de reapus, se bea îndulcit cu miere, cu înghițituri mici. Se poate prepara în cantități mai mari sau de 3 – 4 ori pe zi.
